Baioneta de cauciuc

Sorin Roşca Stănescu iese din caverna-i de taliban hotărât să dea un atac sinucigaş la baionetă. Individul pare a fi oarecum ramolit pentru că şi-a montat baioneta de antrenament la ţeava unei puşti fără percutor. Textul integral al “dezvăluirilor” despre Adriean Videanu, din care am extras pasajele care urmează, poate fi citit în peştera lui Sorin Roşca Stănescu.

Să ne facem mai întâi o părere asupra relaţiilor dintre cei doi:

SRS: Haideţi să începem cu începutul, de ce-aţi spus că v-am şantajat? Nu v-am şantajat cu nimic niciodată!

AV: Ăsta e sentimentul pe care îl am, este sentimentul pe care îl am inclusiv după discuţia telefonică pe care am avut-o.

SRS: Dvs. lansaţi o asemenea acuzaţie, pe un post public de televiziune, atât de gravă despre un director de ziar şi un ziar, pe bază de sentimente?

[...]

AV: Ştiţi că prin demersul dvs. am închiriat domeniul public al Bucureştiului, gratuit, pentru afacere, care este ACCES PRESS?

SRS: Eu nu mai am absolut nimic de-a face cu societatea asta.

AV: E în regulă. Dvs. aţi creat premisa închirierii gratuite a domeniului public al Bucureştiului, pentru o companie care era. Păi vă dau expunerea de motive şi nota de fundamentare a ceea ce s-a întâmplat cu ACCES PRESS.

Videanu pare a avea acoperire legală pentru “închirierea gratuită”. Sau nu? Oricum, Sorin Roşca Stănescu schimbă vorba (reţineţi, convorbirea este înregistrată video şi audio şi ambii interlocutori erau la curent cu acest fapt).

SRS: Haideţi să o luăm de la început. Cu şantajul, da?

[...]

AV: Domnule preşedinte, ăsta e sentimentul pe care îl am, mă simt practic şantajat. Nu sunt un om şantajabil. Am spus că nu sunt un om şantajabil. Asta am spus, nu că sunt şantajat.

SRS: Aţi repetat ce spune domnul Băsescu, asta aţi repetat!

AV: Nu, domnule preşedinte, e o eroare.

SRS: A apucat Băsescu să arunce cu noroi şi imediat cei din PD…

[...]

SRS: N-aţi spus că veniţi la mine, la Snagov? Oaspete, chiar. Ca să lămurim.

[...]

AV: Da

SRS: Eu v-am spus, haideţi sa ne întâlnim la Snagov, să dau o masă, pentru ca şi dvs. aţi dat o masă la Poiana Braşov. Mai ţineţi minte?

AV: Absolut.

[...]

SRS: Am stabilit ora, n-aţi venit, n-aţi sunat şi apoi aţi apărut la televizor că vă şantajez. Eu nu mai înţeleg nimic. Şi, după asta, tot dvs. aţi sunat să ne întâlnim.

Atenţie la ceea ce urmează. Să vedem cum înţelege Sorin Roşca Stănescu meseria de jurnalist (evidenţierile îmi aparţin):

[...]

SRS: Vă spun cum o să procedăm de acum încolo. De acum încolo, orice vine în legătură cu dvs., o să fac o excepţie, că nu mă ocup de aşa ceva, eu vă trimit materialele, înainte să apară.

AV: Nu cred că e în regula.

SRS: Ascultaţi-mă. Nu e nici în neregulă. Eu vă trimit materialele, să vedeţi ce au şi vă las dreptul să răspundeţi în interiorul acelor materiale şi chiar să semnalaţi: “domnule, nu-i adevărată chestia asta”. Clar. Şi ajustăm. N-am nimic cu dvs. ca primar general, nici cu primăria. Nu-i nimic programatic. Şi n-am de ce să am. Nu am niciun interes legat de Primăria Bucureşti

[...]

AV: Îmi faceţi o favoare mult prea mare, pe cuvânt de onoare. E o favoare mult prea mare.

SRS: E transparentă.

AV: O.K., eu vă mulţumesc, măcar să-mi daţi posibilitatea dreptului la replică…

[...]

AV: E-n regulă domnule preşedinte. Şi pot să vă prezint două vorbe fără chestia aia (arătând spre camera).

Sorin Roşca Stănescu (a cărui opinie este redată mai jos) susţine că în cele ce urmează Videanu a comis/sugerat o ilegalitate. Eu nu am identificat-o aşa că am lăsat textul integral, poate mă lămureşte şi pe mine cineva.

“Un paragraf extrem de important este momentul imediat următor solicitării lui Adriean Videanu de a opri înregistrarea. După ce i-am dat dispoziţie, în acest sens, secretarei, Videanu, crezând că am rămas încă la conducerea societăţii Acces Press – o societate listată la Rasdaq, care se ocupa, la acea dată, exclusiv de distribuţia de presă, în Bucureşti dar din care nu mai făceam parte decât în calitate de acţionar, cu un procent de 3 la sută -, mi-a oferit să dea la o parte un potenţial concurent. O altă firmă. De dragul meu. Se amorezase, brusc, de şantajist“

AV: Domnule preşedinte, dacă dvs. aveţi o legătură cu ACCES PRESS, eu sunt gata să nu mă bag. Iar dacă n-aveţi nici un fel de interes, atunci îi desfiinţez …

SRS: Să vă spun despre ce e vorba cu ACCES PRESS…

———-

(Aici are loc o discuţie tehnică între Sorin Roşca Stănescu şi Adriean Videanu, în care Sorin Roşca Stănescu îi prezintă pe larg beneficiile publice ale proiectul ACCES PRESS, din care el s-a retras, precum şi ilegalităţile comise în ultimii ani de cei de la primăriile de sector, în legătura cu proiectul. Videanu a informat că în curând va fi scos la licitaţie tot mobilierul urban al Capitalei. SRS i-a dat sfaturi primarului să ia exemplul oraşului Praga în privinţa tonetelor stradale, care au un model unitar. Discuţia e schimbată brusc de Videanu:

———-

AV: Domnule preşedinte, ce aveţi cu mine?

SRS: N-am nimic.

AV: Pe cuvânt de onoare?

SRS: N-am nimic.

AV: Băi, singura chestie care mă deranjează e asta! Domnule, când scriu, hai mă să-l întreb şi pe Grivei, “bă, frate, ce-ai vrut mă să faci cu chestia asta?”. Sau “am nevoie de un punct de vedere al tău”, aici e singura chestie, că l-am sunat şi pe George Damian (n.r. – reporterul ziarului ZIUA care s-a ocupat de scandalul de la Catedrala Sf. Iosif) atunci şi am încercat să-i explic.

SRS: Deci, ca să nu mai fie nici o problema, preiau eu, în legătura cu dvs.

AV: E o mare favoare, pe cuvânt de onoare!

SRS: De acum încolo, tot ce mi se dă în legătura cu dvs., repet, afară de ce e la zi, că dacă nu ştiu ce s-a întâmplat, o relatare la zi e altceva dar dacă sunt anchete, dezvăluiri, eu vi le trimit pe mail şi aştept un telefon.

AV: Sigur că da, bineînţeles, sigur că da, să vă dau o carte de vizită de-a mea. Să vă dau e-mail-ul meu privat, vă rog mult de tot, că pe ăla al primăriei nu-l citesc, l-am dat la o fata ca să-l gestioneze, eu nu am timp…

SRS: Vă pun direct acolo articolul. Uitaţi, ca să nici n-avem dubii, îl dau la secretara şi-i spun acolo, ii pun…

(Sorin Roşca Stănescu dă instrucţiunile necesare secretare sale, apoi închide uşa).

AV: Prezidente, mulţam!

SRS: Îmi pare rău că n-am putut să mă revanşez…

AV: Pe cuvântul meu de onoare, da ce, nu mai e timp!?

SRS: Şi să vă arăt mizeriile de la Snagov, să ne plimbăm cu barca, să vă arăt ce se întâmplă acolo.

AV: Încep şi eu, încep şi eu construcţia

SRS: Cunosc locul.

AV: E cel mai frumos loc. E cel mai mişto. Nu e vizavi… L-am luat de la biserica… Era ăsta, bărbatul lui Sanda Ladoşi. Avea concesionat de la biserică şi i-am dat banii şi am preluat contractul de concesiune. Îl am pe 99 de ani.

SRS: Ştiu, ştiu, e un loc foarte frumos.

AV: Ne vedem, mersi, la revedere!

În încheiere o notă pentru Adriean Videanu:

Dacă eşti agresat de o “ţigancă împuţită” nu te dai cu ea în bărcuţă la Snagov, îi confişti reportofonul, te urci în maşină şi pleci.