Trebuie controlată media?

Abilităţile analitice permit anumitor persoane să discearnă cu uşurinţă şi să anihileze încercările de manipulare pe care formatorii de opinie le strecoară “discret” în intervenţiile publice. Cel mai adesea, în problemele de interes major, opiniile publicului fără abilităţi analitice sunt formate de terţi prin presiunea media, a anturajului şi a liderilor de opinie (profesori, politicieni, “experţi”).

Media autohtonă, în special aşa numitele “televiziuni de ştiri”, fără excepţie, încearcă să-şi construiască o falsă aură de imparţialitate în timp ce se îmbarcă “cu arme şi bagaje” în luntrea unui grup oarecare de interese. Această atitudine extrem de perversă poate avea efecte devastatoare într-o societate în care majoritatea este alcătuită din indivizi fără abilităţi analitice.

Sprijinul acordat de media unui anumit grup sau individ nu este ceva nou, nu este o invenţie autohtonă, este chiar o practică comună în majoritatea ţărilor cu regim democratic. Există totuşi un element care lipseşte aproape în totalitate în media băştinaşă: asumarea publică.

Ajungem astfel să asistăm la fenomene de o gravitate deosebită de genul moderatorilor părtinitori. Nu spune nimeni că un jurnalist de televiziune nu poate avea propriile opinii asumate şi nu le poate prezenta în editoriale sau discuţii cu invitaţi ce-i împărtăşesc orientările. Situaţia se schimbă însă radical atunci când acelaşi jurnalist, în postura unui moderator, dovedeşte o atitudine partinică în relaţia cu invitaţi de orientări diferite.

Tocmai de aceea cred că se impune crearea unor organisme publice neguvernamentale, eventual cetăţeneşti (bazate pe voluntariat – vezi FactCheck.org iniţiativă a Centrului de Politici Publice Annenberg de la Universitatea Pennsylvania), care să monitorizeze, să semnaleze public şi să inducă un curent de opinie care să determine stoparea oricăror derapaje de acest gen. Şi nu, nu mă refer aici la bancul sec numit Agenţia de Monitorizare a Presei controlată de sinistrul Mircea Toma.